Ultimul post pe care îl realizez pentru tema despre care v-am vorbit acum cateva zile îi este dedicat site-ului de muzică armadamusic.com. Armada este o casă de discuri care a fost fondată în 2003 de către Armin van Buuren, Maykel Piron şi David Lewis. Numele este alcătuit din primele două litere le numelor celor trei fondatori. Compania şi-a celebrat al şaselea an de existenţă în 2009, iar cu acestă ocazie a produs o compilaţie cu cele mai bune track-uri ale anului trecut. Numele compilaţiei este Best Global Dance Label’ title for 2009/2010 şi a fost premiată de International Dance Music Awards. Pe site-ul oficial găsiţi un flux de ştiri, artişti care au semnat cu casa de discuri, video-uri şi audio-uri, evenimente şi altele. Site-ul youtube.com i-a dedicat companiei un channel pe care îl găsiţi aici.
Termenul "Chill out" (uneori "chillout") provine de la un slang, care se referă la relaxare. A apărut la mijlocul anilor 1990 şi definea stiluri variate de muzică, reprezentând creaţii realizate de producători contemporani în domeniul muzicii electronice. În prezent acest gen de muzică se referă la variantele "slow" ale muzicii house, nu-jazz, o extraordinara varietate de muzică downtempo (cu un tempo scăzut considerabil) şi muzicii de relaxare ("lounge music"). Genul mai include forme variate ale muzicii trance, muzicii ambientale şi a absorbit în totalitate vechiul gen numit " Balearic Beat".
Muzica "Chill Out" este tonică, relaxantă (sau cel putin nu la fel de "intensă" ca alte stiluri de muzică) şi se ascultă în spaţiul intim. A mai fost numită "techno usor" ("soft techno").
Din anul 2005 "chill out" este recunoscut de cea mai mare parte a magazinelor sau clasamentelor de specialitate din Marea Britanie. În prezent, sunt mii de compilaţii, ale căror titluri cuprind cuvinte precum: "chill out" sau "chill" şi care se adresează publicului "chill out".
Acest gen de muzică are multe nume: ambient, new age, instrumentală contemporană, experimentală, spacerock, ambient techno, ambient trance, mood music, world music, muzic ă acustică nouă.
Site-ul armadamusic.com găduieşte un playlist generos cu piese chill!
Muzica disco (de la discothèque) este un gen muzical de divertisment apărut în anii 1970 în Europa şi America de Nord. El provine din genul funk şi cuprinde un repertoriu exclusiv destinat dansului.
Piesele disco sunt de regulă scrise în măsură de patru pătrimi, în interiorul căreia toţi timpii sunt accentuaţi puternic. În vreme ce evoluţia intrumentală este spectaculoasă şi adeseori de virtuozitate, rolul vocii este unul secund, discursiv sau doar ritmic. Este frecvent întâlnită practica de a prelua piese din orice alt gen (sau chiar din repertoriul cult) şi a le orchestra în stil disco.
La finele anilor şaptezeci, voga disco a dat naştere unui subgen musical - filmul disco, ale cărui scenarii sunt pretexte pentru a prezenta imaginarul discotecii (jocuri de lumini multicolore, coregrafii impresionante) şi muzica ei. Cea mai reprezentativă peliculă disco a fost Febra de sâmbătă seara (en. „Saturday Night Fever”, 1977), în regia lui John Badham.
Hitul care a creat obsesie în randul fanilor genului disco
Breakbeat (uneori "breakbeats" sau "breaks") este un termen folosit pentru a descrie o colecţie de subgenuri a muzicii electronice, de obicei caracterizate prin folosirea unui ritm de tobe, spre deosebire de beat-ul house sautechno, ce conţine patru sunete de toba mare aşezate la distanţă egala in cadrul unei masuri. Termenul de "breakbeat" a fost folosit începând cu anii '60 pana spre sfârşitul anilor '90 pentru a denumi acele secţiuni ale unei piese funk sau jazz în care toate instrumentele se opresc cu exceptia tobelor, pentru a lăsa o secţie de ritm să cânte neacompaniată. Dj-ii timpurii de hip-hop sau cei de disco, precum DJ Kool Herc sau Francis Grasso au dezvoltat tehnica folosirii a doua copii ale aceluiasi disc, repetînd secţiunea respectivă (break-ul) mai mult timp, pentru a da posibilitatea "băieţilor răi" de a se desfăşura pe ringul de dans. În anii '80 au aparut piese întregi unde ritmul juca un rol proeminent, făcute pentru uzul exclusiv al "băieţilor răi", majoritatea preluând influenţe funk sau electro. Termenul de breakbeat a fost folosit în acest caz pentru a denumi întreaga melodie, spre deosebire de doar cateva măsuri, în cazul pieselor originale. Artişti ce au activat în cadrul genului sunt Afrika Bambataa sau West Street Mob. Termenul de breakbeat încă este folosit în special în SUA în cadrul publicului general şi al comunităţii hip-hop pentru a descrie acest gen de muzică. În cadrul comunităţilor de muzică electronică şi, mai ales în Europa, termenul de "breakbeat" se referă, de obicei, la "nu-skool breakbeat", un gen mai recent de muzica ce are legaturi îndepărtate cu primul. Un al treilea mod de folosinţă al termenului "breakbeat" este ca termen universal pentru tot ceea ce înseamnă muzica electronică sincopată, înglobând stiluri precum jungle, drum'n bass, big beat etc. Câteva break-uri au devenit celebre şi au fost folosite în zeci de melodii aparţinând mai multor genuri muzicale, precum hip-hop, drum'n bass etc., precum şi în scopuri publicitare sau de altă natură. Cea mai cunoscuta este "Amen Break", un solo de tobe din piesa "Amen Brother" a trupei "The Winstons". Altele sunt din piesele "Funky Drummer" sau "Funky President" de James Brown, sau "Think(About it)" de Lyn Collins.
Drum and bass (sau drum'n'bass şi abreviat DnB) este un stil de muzică electronică numit şi jungle. Acesta îşi are originea la începutul anilor '90 în scena muzicală de breakbeat hardcore şi rave din Marea Britanie şi a luat fiinţă când armoniile de bas din raggae au fost mixate cu ritmurile breakbeat de hip hop şi influenţe din techno, dar pe o viteză mărită. Pionierii ca DJ General Levy au devenit rapid starurile acestui gen pe atunci încă denumit jungle. Mai târziu, producători precum Goldie sau 4 Hero au transformat acest curent şi l-au direcţionat mai mult într-o arie instrumentală, folosindu-se de sub-genuri ca techstep şi apropiind acest stil mai mult de techno. Printre cei mai cunoscuţi artişti DnB se numără Shy FX, Ed Rush & Optical, LTJ Bukem, Goldie şi Roni Size.
Acest gen muzical, având aproape în totalitate originea în Anglia, se bazează pe una dintre cele mai complexe forme ritmice ale muzicii de dans, compusă în special din breakbeat-uri şi ritmuri rapide şi foarte rapide. De obicei, fiecare melodie este complet instrumentală, axându-se pe ornamentaţii de tobe rapide şi linii de bas.
Muzicavocal tranceeste un subgen al muzicii trance care se axează pe voci, în special feminine, şi pe melodii.
Piesele din topul de mai jos te relaxează, îţi dau un tonus pozitiv şi te transpun într-o altă dimensiune unde totul apare în culori puternice şi în continuă miscare.
Techno este o formă de muzică electronică aparută în noiembrie 1974 şi, apoi, dezvoltată în anii 1980 în oraşul Detroit (SUA). Totuşi, unii zic că precursorii muzicii techno ar fi fost The Beatles cu piesa lor "Tomorrow Never Knows" din 1966 sau Pink Floyd cu "On The Run"din 1973. Cel mai des compusă şi produsă în studiouri de înregistrare mici şi apoi remixată de catre disc-jockey în cluburi şi la petreceri, muzica techno este mai întâi o muzică pentru a dansa.
Primele ei influenţe au fost muzica house din Chicago, muzica electro, muzica new-wave, funk-ul dar şi tematicele muzicale futuriste ce erau prezente în cultura populară, printre care şi cultura americana industrială de la sfârşitul războiului rece.
Dupa succesul iniţial al muzicii techno din Detroit care se dezvoltă ca o adevarată cultură muzicală (cel puţin pe plan regional) au apărut, în anii 1990, pe plan global, o mulţime de subansambluri de genuri mai mult sau mai puţin legate de genul iniţial.
Termenul "techno" este derivat din cuvantul "technology". Ziarişti, criticii muzicali şi amatorii genului sunt de obicei prudenţi referitor la folosirea termenului, temuţi de asimilarea posibilă ale celoralte genuri de muzică înrudite dar, în realitate foarte distincte. În ciuda prudenţei, în Romania cuvântul techno este adeseori folosit pentru a desemna orice formă de muzica electronică, soartă imparţită cu cuvintele "electro" şi "house".
Electronica este un nume generic care include o varietate largă de genuri muzicale, toate fiind muzică electronică, dar care nu este compusă special pentru dansat.
Genuri muzicale precum techno, drum and bass, downtempoşiambient sunt deseori considerate ca fiind acoperite de acest termen umbrelă "electronica".
Se pare că termenul "electronica" a fost folosit pentru prima dată la începutul anilor 1990 în SUA, muzica similară fiind numită anterior IDM ("Intelligent Dance Music") sau "electronic listenig music". Alte surse susţin că termenul a fost inventat de către revista muzicală britanică Melody Maker pentru a descrie muzica electronică a grupului rock Republica.
Apariţia muzicii electronica a fost facilitată de dezvoltarea tehnologiei muzicale, de exemplu, de apariţia pe piaţă (la preţuri relativ accesibile) a instrumentelor muzicale electronice, sequencer-uri, aparatură electronică de ritmuri (drum machines), staţii de lucru digitale etc. Totodată, computerele au creat posibilitatea utilizării secvenţelor repetative ("loops") şi a "sample-urilor".
Artişti care sunt uneori consideraţi reprezentanţi ai acestui gen muzical sunt Chemical Brothers(a căror muzică era numită înainte "big beat"), The Prodigy, Four Tet, Boards of Canada şi Autechre. [Sursa text] [Sursa foto]
