Termenul de "breakbeat" a fost folosit începând cu anii '60 pana spre sfârşitul anilor '90 pentru a denumi acele secţiuni ale unei piese funk sau jazz în care toate instrumentele se opresc cu exceptia tobelor, pentru a lăsa o secţie de ritm să cânte neacompaniată. Dj-ii timpurii de hip-hop sau cei de disco, precum DJ Kool Herc sau Francis Grasso au dezvoltat tehnica folosirii a doua copii ale aceluiasi disc, repetînd secţiunea respectivă (break-ul) mai mult timp, pentru a da posibilitatea "băieţilor răi" de a se desfăşura pe ringul de dans. În anii '80 au aparut piese întregi unde ritmul juca un rol proeminent, făcute pentru uzul exclusiv al "băieţilor răi", majoritatea preluând influenţe funk sau electro. Termenul de breakbeat a fost folosit în acest caz pentru a denumi întreaga melodie, spre deosebire de doar cateva măsuri, în cazul pieselor originale. Artişti ce au activat în cadrul genului sunt Afrika Bambataa sau West Street Mob. Termenul de breakbeat încă este folosit în special în SUA în cadrul publicului general şi al comunităţii hip-hop pentru a descrie acest gen de muzică. În cadrul comunităţilor de muzică electronică şi, mai ales în Europa, termenul de "breakbeat" se referă, de obicei, la "nu-skool breakbeat", un gen mai recent de muzica ce are legaturi îndepărtate cu primul. Un al treilea mod de folosinţă al termenului "breakbeat" este ca termen universal pentru tot ceea ce înseamnă muzica electronică sincopată, înglobând stiluri precum jungle, drum'n bass, big beat etc.
Câteva break-uri au devenit celebre şi au fost folosite în zeci de melodii aparţinând mai multor genuri muzicale, precum hip-hop, drum'n bass etc., precum şi în scopuri publicitare sau de altă natură. Cea mai cunoscuta este "Amen Break", un solo de tobe din piesa "Amen Brother" a trupei "The Winstons". Altele sunt din piesele "Funky Drummer" sau "Funky President" de James Brown, sau "Think(About it)" de Lyn Collins.
[Sursă foto]
[Sursă text]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu