Ultimul post pe care îl realizez pentru tema despre care v-am vorbit acum cateva zile îi este dedicat site-ului de muzică armadamusic.com. Armada este o casă de discuri care a fost fondată în 2003 de către Armin van Buuren, Maykel Piron şi David Lewis. Numele este alcătuit din primele două litere le numelor celor trei fondatori. Compania şi-a celebrat al şaselea an de existenţă în 2009, iar cu acestă ocazie a produs o compilaţie cu cele mai bune track-uri ale anului trecut. Numele compilaţiei este Best Global Dance Label’ title for 2009/2010 şi a fost premiată de International Dance Music Awards. Pe site-ul oficial găsiţi un flux de ştiri, artişti care au semnat cu casa de discuri, video-uri şi audio-uri, evenimente şi altele. Site-ul youtube.com i-a dedicat companiei un channel pe care îl găsiţi aici.
Termenul "Chill out" (uneori "chillout") provine de la un slang, care se referă la relaxare. A apărut la mijlocul anilor 1990 şi definea stiluri variate de muzică, reprezentând creaţii realizate de producători contemporani în domeniul muzicii electronice. În prezent acest gen de muzică se referă la variantele "slow" ale muzicii house, nu-jazz, o extraordinara varietate de muzică downtempo (cu un tempo scăzut considerabil) şi muzicii de relaxare ("lounge music"). Genul mai include forme variate ale muzicii trance, muzicii ambientale şi a absorbit în totalitate vechiul gen numit " Balearic Beat".
Muzica "Chill Out" este tonică, relaxantă (sau cel putin nu la fel de "intensă" ca alte stiluri de muzică) şi se ascultă în spaţiul intim. A mai fost numită "techno usor" ("soft techno").
Din anul 2005 "chill out" este recunoscut de cea mai mare parte a magazinelor sau clasamentelor de specialitate din Marea Britanie. În prezent, sunt mii de compilaţii, ale căror titluri cuprind cuvinte precum: "chill out" sau "chill" şi care se adresează publicului "chill out".
Acest gen de muzică are multe nume: ambient, new age, instrumentală contemporană, experimentală, spacerock, ambient techno, ambient trance, mood music, world music, muzic ă acustică nouă.
Site-ul armadamusic.com găduieşte un playlist generos cu piese chill!
Muzica disco (de la discothèque) este un gen muzical de divertisment apărut în anii 1970 în Europa şi America de Nord. El provine din genul funk şi cuprinde un repertoriu exclusiv destinat dansului.
Piesele disco sunt de regulă scrise în măsură de patru pătrimi, în interiorul căreia toţi timpii sunt accentuaţi puternic. În vreme ce evoluţia intrumentală este spectaculoasă şi adeseori de virtuozitate, rolul vocii este unul secund, discursiv sau doar ritmic. Este frecvent întâlnită practica de a prelua piese din orice alt gen (sau chiar din repertoriul cult) şi a le orchestra în stil disco.
La finele anilor şaptezeci, voga disco a dat naştere unui subgen musical - filmul disco, ale cărui scenarii sunt pretexte pentru a prezenta imaginarul discotecii (jocuri de lumini multicolore, coregrafii impresionante) şi muzica ei. Cea mai reprezentativă peliculă disco a fost Febra de sâmbătă seara (en. „Saturday Night Fever”, 1977), în regia lui John Badham.
Hitul care a creat obsesie în randul fanilor genului disco
Breakbeat (uneori "breakbeats" sau "breaks") este un termen folosit pentru a descrie o colecţie de subgenuri a muzicii electronice, de obicei caracterizate prin folosirea unui ritm de tobe, spre deosebire de beat-ul house sautechno, ce conţine patru sunete de toba mare aşezate la distanţă egala in cadrul unei masuri. Termenul de "breakbeat" a fost folosit începând cu anii '60 pana spre sfârşitul anilor '90 pentru a denumi acele secţiuni ale unei piese funk sau jazz în care toate instrumentele se opresc cu exceptia tobelor, pentru a lăsa o secţie de ritm să cânte neacompaniată. Dj-ii timpurii de hip-hop sau cei de disco, precum DJ Kool Herc sau Francis Grasso au dezvoltat tehnica folosirii a doua copii ale aceluiasi disc, repetînd secţiunea respectivă (break-ul) mai mult timp, pentru a da posibilitatea "băieţilor răi" de a se desfăşura pe ringul de dans. În anii '80 au aparut piese întregi unde ritmul juca un rol proeminent, făcute pentru uzul exclusiv al "băieţilor răi", majoritatea preluând influenţe funk sau electro. Termenul de breakbeat a fost folosit în acest caz pentru a denumi întreaga melodie, spre deosebire de doar cateva măsuri, în cazul pieselor originale. Artişti ce au activat în cadrul genului sunt Afrika Bambataa sau West Street Mob. Termenul de breakbeat încă este folosit în special în SUA în cadrul publicului general şi al comunităţii hip-hop pentru a descrie acest gen de muzică. În cadrul comunităţilor de muzică electronică şi, mai ales în Europa, termenul de "breakbeat" se referă, de obicei, la "nu-skool breakbeat", un gen mai recent de muzica ce are legaturi îndepărtate cu primul. Un al treilea mod de folosinţă al termenului "breakbeat" este ca termen universal pentru tot ceea ce înseamnă muzica electronică sincopată, înglobând stiluri precum jungle, drum'n bass, big beat etc. Câteva break-uri au devenit celebre şi au fost folosite în zeci de melodii aparţinând mai multor genuri muzicale, precum hip-hop, drum'n bass etc., precum şi în scopuri publicitare sau de altă natură. Cea mai cunoscuta este "Amen Break", un solo de tobe din piesa "Amen Brother" a trupei "The Winstons". Altele sunt din piesele "Funky Drummer" sau "Funky President" de James Brown, sau "Think(About it)" de Lyn Collins.
Drum and bass (sau drum'n'bass şi abreviat DnB) este un stil de muzică electronică numit şi jungle. Acesta îşi are originea la începutul anilor '90 în scena muzicală de breakbeat hardcore şi rave din Marea Britanie şi a luat fiinţă când armoniile de bas din raggae au fost mixate cu ritmurile breakbeat de hip hop şi influenţe din techno, dar pe o viteză mărită. Pionierii ca DJ General Levy au devenit rapid starurile acestui gen pe atunci încă denumit jungle. Mai târziu, producători precum Goldie sau 4 Hero au transformat acest curent şi l-au direcţionat mai mult într-o arie instrumentală, folosindu-se de sub-genuri ca techstep şi apropiind acest stil mai mult de techno. Printre cei mai cunoscuţi artişti DnB se numără Shy FX, Ed Rush & Optical, LTJ Bukem, Goldie şi Roni Size.
Acest gen muzical, având aproape în totalitate originea în Anglia, se bazează pe una dintre cele mai complexe forme ritmice ale muzicii de dans, compusă în special din breakbeat-uri şi ritmuri rapide şi foarte rapide. De obicei, fiecare melodie este complet instrumentală, axându-se pe ornamentaţii de tobe rapide şi linii de bas.
Muzicavocal tranceeste un subgen al muzicii trance care se axează pe voci, în special feminine, şi pe melodii.
Piesele din topul de mai jos te relaxează, îţi dau un tonus pozitiv şi te transpun într-o altă dimensiune unde totul apare în culori puternice şi în continuă miscare.
Techno este o formă de muzică electronică aparută în noiembrie 1974 şi, apoi, dezvoltată în anii 1980 în oraşul Detroit (SUA). Totuşi, unii zic că precursorii muzicii techno ar fi fost The Beatles cu piesa lor "Tomorrow Never Knows" din 1966 sau Pink Floyd cu "On The Run"din 1973. Cel mai des compusă şi produsă în studiouri de înregistrare mici şi apoi remixată de catre disc-jockey în cluburi şi la petreceri, muzica techno este mai întâi o muzică pentru a dansa.
Primele ei influenţe au fost muzica house din Chicago, muzica electro, muzica new-wave, funk-ul dar şi tematicele muzicale futuriste ce erau prezente în cultura populară, printre care şi cultura americana industrială de la sfârşitul războiului rece.
Dupa succesul iniţial al muzicii techno din Detroit care se dezvoltă ca o adevarată cultură muzicală (cel puţin pe plan regional) au apărut, în anii 1990, pe plan global, o mulţime de subansambluri de genuri mai mult sau mai puţin legate de genul iniţial.
Termenul "techno" este derivat din cuvantul "technology". Ziarişti, criticii muzicali şi amatorii genului sunt de obicei prudenţi referitor la folosirea termenului, temuţi de asimilarea posibilă ale celoralte genuri de muzică înrudite dar, în realitate foarte distincte. În ciuda prudenţei, în Romania cuvântul techno este adeseori folosit pentru a desemna orice formă de muzica electronică, soartă imparţită cu cuvintele "electro" şi "house".
Electronica este un nume generic care include o varietate largă de genuri muzicale, toate fiind muzică electronică, dar care nu este compusă special pentru dansat.
Genuri muzicale precum techno, drum and bass, downtempoşiambient sunt deseori considerate ca fiind acoperite de acest termen umbrelă "electronica".
Se pare că termenul "electronica" a fost folosit pentru prima dată la începutul anilor 1990 în SUA, muzica similară fiind numită anterior IDM ("Intelligent Dance Music") sau "electronic listenig music". Alte surse susţin că termenul a fost inventat de către revista muzicală britanică Melody Maker pentru a descrie muzica electronică a grupului rock Republica.
Apariţia muzicii electronica a fost facilitată de dezvoltarea tehnologiei muzicale, de exemplu, de apariţia pe piaţă (la preţuri relativ accesibile) a instrumentelor muzicale electronice, sequencer-uri, aparatură electronică de ritmuri (drum machines), staţii de lucru digitale etc. Totodată, computerele au creat posibilitatea utilizării secvenţelor repetative ("loops") şi a "sample-urilor".
Artişti care sunt uneori consideraţi reprezentanţi ai acestui gen muzical sunt Chemical Brothers(a căror muzică era numită înainte "big beat"), The Prodigy, Four Tet, Boards of Canada şi Autechre. [Sursa text] [Sursa foto]
Olandezul Armin van Buureneste un nume important pe scena trance, atât ca DJ, cât şi caproducător. Interesul său pentru muzica electronică a apărut încă din copilărie, el intrând în posesia primului sampler încă de la 14 ani. Primul său hit a fostBlue fear, lansat în 1995 sub Cyber Records. Deatunci au urmat o serie întreagă de producţii ce au pătruns în clasamentele muzicale internaţionale. În plus, el a colaborat cuTiestopentru proiectele Major League şi Alibi şi a produs piesa Exhale alături deFerry Corsten. Începând din anul 2000, Armin a lansat seria de compilaţii AVB, care s-au bucurat de succes la public. Un an mai târziu, olandezul şi-a început propria emisiune de radio, intitulatăA State of Trance, în timpul căreia îşi făcea cunoscute creaţiile.
De-a lungul carierei, Armin van Buuren a concertat în peste 25 de ţări, beneficiind de sprijinul lui Dave Lewis. De curând, el a prezentat un set de nouă ore pentru Dancetheater din Haga. Printre locurile în care mixeaza constant se numără Passion, Godskitchen, Gatecrasher şi Slinky - Marea Britanie, Glow - Washington şi Ibiza.
Pe 11 noiembrie 2006, artistul a celebrat pe stadionul A`hoy Rotterdamlansarea unui nou album intitulat 10 years. Motivul care l-a determinat pe Armin sa aleagă această locaţie ca fiind rampa de lansare a noului album, a fost concertul extraordinar susţinut de artist acolo în anul 2005,Armin Only, eveniment puternic marcant emoţional pentru toţi cei 12.000 de participanţi.
Iată şi declaraţia olandezului după ce a aflat că, pentru a treia oară consecutiv, Revista britanică DJ Mag l-a declarat DJ-ul nr. 1 al anului 2009:
"Sunt pur si simplu cel mai norocos tip de pe planeta acum. Sa poti sa faci ce-ti place in fiecare zi si sa primesti mult mai mult inapoi de la multimea pe care o iubesti, este o mare binecuvantare. Un hattrick in faimoasa revista pentru DJ era ceva ce nu mi-am imaginat nici in cele mai nebunesti vise ale mele. Multumesc, Multumesc, Multumesc..."
Ceea ce nu am spus în postul anterior este faptul că fiecare post va fi dedicat unui gen de muzică electronică, unui dj sau unor clasamente muzicale. Acest post îi este dedicat muzicii trance pe care eu o ador.
Trance este un stil al muzicii electronice ce are la bază stilul techno şi care a apărut în vestul Europei la începutul anilor 1990, fiind caracterizat printr-o linie melodică densă şi intens stratificată.
Trance este un stil muzical relativ recent. Rădăcinile sale ca stil al genului electronic se găsesc în cadrul muzicii techno, când la începutul anilor 1990 în cluburile din vestul Europei îşi făcea apariţia un nou stil muzical, stilul trance. Caracterizat printr-un ritm profund, o construcţie puternic stratificată şi printr-un beat uşor care este întrerupt uneori pentru a atrage atenţia asupra unei inserţii vocale, trance-ul creează o ceea ce unii numesc “uplift”, o senzaţie deosebită de oricare alta pe care o poate insufla un gen muzical, întrecută probabil în intensitate doar de ritmurile clasice de tobe şi vocalizele corale.
Muzica trance o evoluat în mai multe substiluri. Acestea converg uneori din sinteza trance cu alte stiluri muzicale precum progresive sau house. Astfel cele mai comune variaţii de trance pe lângă trance-ul pur, mereu inovator dar din păcate supus prea mult influenţelor comerciale, în familia trance se află: progressive trance, vocal trance, hard trance, psy-trance (vine de la psychedelic), goa-trance (trance-dance), trance ambiental. [Sursă text]
DJs consacraţi: Armin van Buuren, Tiesto, Paul van Dyk, Ferry Corsten, Above & Beyond, Cosmic Gate
Piese celebre: Adagio for Strings - Tiesto; Bured with Desire - Armin van Buuren; For An Angel - Paul van Dyk; Till I Come (9 p.m.) - ATB; Children - Robert Miles; Can't Sleep - Above & Beyond
Hituri recente: In And Out Of Love, Unforgivable, Fine Without You - Armin van Buuren; Gaia - Tuvan
Probabil, pentru voi nu este un lucru mare, dar pentru mine este. Multă vreme m-am gândit că ar trebui să-mi fac unul. Acest blog nu este unul personal, ci are o tematică şi reprezintă munca mea, pentru care voi primi nota, în cadrul laboratorului de Internet , pe care îl urmez la FJSC.
Pentru a lua o notă onorabilă şi mulţumitoare, trebuie să respect anumite cerinţe, cum ar fi inserarea unor playere audio sau a unor segmente video. Astfel, tematica pe care urmează să o abordeze acest blog este MUZICA.
Cerinţele necesare pentru crearea blogului nu sunt singura motivaţie pentru care am ales acestă temă. NU! De fapt, eu nu pot trăi fără MUZICĂ. Trebuie să o ascult tot timpul. Fie cu volumul dat la maximum, fie să se audă pe fundalul discuţiilor pe care le port cu oamenii printre care trăiesc. Poţi întâlni la tot pasul oameni care ascultă muzică. De fapt, chiar îi întâlneşti: fie în metrou, fie pe stradă, fie în parc, la magazin, supermarket sau mall. Peste tot.
Oamenii sunt dependenţi de ea. Deşi este cea mai folosită artă, muzica este un drog şi creează dependenţă.
În urma acestor idei a rezultat şi numele blogului meu Music Is Drug!, dar şi a faptului că numele meu este Drug, Alexandru Drug (fără să vă treacă prin cap că eu aş putea să fiu MUZICA!!!).
La finalul acestui post, mai notez faptul că deadline-ul nu-mi permite să postez texte personale, motiv pentru care vizitatorii mei nu vor fi indeptăţiţi să spună că maniera în care scriu nu este tocmai una plăcută şi nici că nu sunt original.
Vă aştept, în continuare, în spaţiul online unde, mai nou, vă sunt şi eu gazdă!
![[Sursa foto]](http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://3oneseven.com/wp-content/uploads/2006/07/no_music_no_life_by_rickydaskylinez.jpg&imgrefurl=http://3oneseven.com/23/download/&usg=__DO1FO_foNI7KpAOGki6Zex7wVTw=&h=561&w=800&sz=158&hl=ro&start=31&sig2=e2rQg4-GMoH_UyPcJ-6dTw&itbs=1&tbnid=sclLEfbNQwFOFM:&tbnh=100&tbnw=143&prev=/images%3Fq%3Dmusic%26start%3D20%26hl%3Dro%26client%3Dfirefox-a%26rls%3Dorg.mozilla:ro:official%26gbv%3D2%26ndsp%3D20%26tbs%3Disch:1,ic:specific,isc:orange&ei=9THmS92rEtiZsgbpsd2dBg){kind=link}